Cei care se plâng că nu ai ce să vezi în România sau că obiectivele turistice nu sunt interesante sigur n-au ajuns în Bucovina. Aici fiecare km pătrat este înțesat de povești din vechime, de peisaje desprinse din picturi și de tradiții absolut fascinante.
Dintre toate locurile pe care le poți vizita în Bucovina se remarcă bisericile medievale cu fresce exterioare: Arbore, Humor, Voroneț, Pătrăuți, Probota, Sucevița și Moldovița, toate șapte fiind incluse în patrimoniul UNESCO. Continue reading
Anul 2014 a început bine aici. Nici nu s-au scurs bine 2 săptămâni din noul an și simt ca și cum aș fi trăit cât pentru 3 luni. Cum așa? Datorită taberei de fotografie #tfb7 de care v-am povestit în articolul precedent.
Cu toate că nu este prima dată când vizitez Bucovina, de fiecare dată când ajung aici mai descopăr ceva frumos, ceva tradițional care îmi umple sufletul de speranță și bucurie, convingându-mă să mă mai întorc. De data asta, vizita a fost plină de prime dăți în mai multe privințe.
A fost prima dată când am participat Continue reading
După cum am menționat în ultimul articol, datorită taberei de fotografie pentru bloggeri #tfb7 organizate de Foto Union, zilele acestea am norocul să mă aflu prin Suceava în zonele cu creștini pe stil vechi pentru a sărbători Crăciunul. Aici se păstrează tradițiile și e foarte frumos chiar și fără zăpadă, de aceea vă recomand din tot sufletul să vizitați satul Râșca și Mănăstirea Slătioara din județul Suceava. Continue reading
Când eram mică de abia așteptam să vină Crăciunul. Îmi plăcea să merg la colindat, să mă plimb prin orașul luminat de zeci de beculețe colorate, să o ajut pe mama la pregătirea bunătăților, să ne împodobim frumos casa și bradul (care pe atunci era, din nefericire, unul tăiat) iar în ziua de Crăciun să se adune toată familia în jurul mesei și să ne bucurăm de acele clipe petrecute împreună.
Toate aceste aspecte mă fac să îndrăgesc în continuare această sărbătoare, chiar dacă sentimentele și-au pierdut din intensitate odată cu comercializarea excesivă a ei. În ciuda acestui fenomen, sunt încă oameni care păstrează vii tradițiile și sărbătoresc frumos: o parte însemnată a celor care trăiesc la sat sau creștinii pe stil vechi.
Mulți dintre noi am uitat ce înseamnă cu adevărat Crăciunul, cum se petrece această perioadă, de aceea apreciez foarte mult inițiativa celor de la Foto Union de a organiza o tabără de fotografie pentru bloggeri în perioada Crăciunului pe stil vechi într-una din cele mai frumoase și cu grijă păstrătoare de tradiții zone ale țării: împrejurimile Sucevei.
Fiecare dintre noi interpretează într-un fel sau altul spiritul Crăciunului. Eu văd următoarele: familie, pace, lumină și înțelegere. Mi-aș dori să adaug aceastei ecuații și tradiția.
Altfel, sper că ați avut parte de un Crăciun minunat și aducător de liniște interioară. Iar pentru că peste mai puțin de 2 zile vom trece pragul lui 2014, vă doresc un an nou așa cum visați!
Late edit: Plec în inima Moldovei la început de an pentru a sărbători un Crăciun așa cum îmi doream: tradițional. La întoarcere vă voi povesti puțin din minunățiile Bucovinei.
A trecut o perioadă destul de lungă de la ultimul articol publicat pe blog. Cu toate că mai am destule de povestit despre masterul desfășurat în Germania, faptul că trăiesc în România m-a acaparat cu totul. Însă acest sentiment de scufundare într-o realitate cotidiană dintr-o altă țară decât cea despre care ai vrea să scrii mai dă naștere ocazional și la comparații punctuale între cum este viața mea acum și cum era în altă parte, presându-mă să însemn aceste judecăți asupra unui subiect de eternă actualitate în România ultimilor 8 ani, și anume imigrația.
De o lună încoace, odată cu apropierea mult (sau foarte puțin)-așteptatei zile de 1 ianuarie 2014, ziua în care noi ca români vom avea dreptul să lucrăm în orice țară a UE fără permis de muncă obținut în prealabil, s-au intensificat dezbaterile, certurile și paranoia pe această temă în majoritatea țărilor europene dezvoltate. Continue reading
Încă de la deschiderea sa pe 13 septembrie 1913, localul de pe Auguststraße din Mitte, a fost pentru berlinezi un spațiu unde puteau uita de grijile cotidiene, un spațiu destinat relaxării și distracției. La 100 ani distanță, clubul Clärchens Ballhaus își păstrează farmecul nealterat, câștigând tot mai mulți clienți fideli, fie că vorbim despre nopțile de dans de la sfârșit de săptămână, concertele de muzică clasică, cursurile de dansuri latine, grădina de vară sau restaurantul cu preparate din bucătăriile germană și italiană.
Localul are, la fel ca Berlinul, o istorie foarte interesantă în spate. Inițial acesta se numea Bühlers Ballroom, după numele fondatorului său, Fritz Bühler, care a murit în Marelui Război, lăsând-o la cârma afacerii pe soția sa, Clara. Continue reading
Din punctul meu de vedere, aspectul care separă clar Bucureştiul (şi alte mari oraşe din România) de Berlin (sau alte oraşe europene) este modul în care este (dez)organizat mersul pe bicicletă. Îm Bucureşti, infrastructura pentru biciclete este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, în timp ce în Berlin aceasta este aproape pe picior de egalitate cu cea destinată automobilelor. Deci, un rai al bicicliştilor. Dacă şi vremea ar fi fost mai blândă, sunt convinsă că toţi locuitorii Berlin ar opta pentru aceste mijloace.
Oraşul oferă mai mult de 600 km de alei special amenajate pentru biciclete, care, credeţi-mă, sunt intens şi numai la viteze mari folosite; aşadar, nu vă plimbaţi pe ele, pentru că s-ar putea să auziţi nişte melodioase înjurături în germană şi cu toţii ştim cât de ameninţătoare poate să sune această limbă (a se asculta o piesă Rammstein ca exemplu). Continue reading
Berlinul nu este un simplu oraş, ci un stat, un univers întreg. El este destinaţia celor care vor să se distreze, cât şi a celor pasionaţi de istorie. Este locul ales de cei care vor o sesiune de shopping sau să se delecteze cu marea varietate de beri şi cârnaţi, a celor care vor să facă plimbări prin întinsele păduri de la margini sau să vâslească într-un canoe pe unul din numeroasele lacuri formate de râurile Spree şi Havel. De fapt, orice ai căuta, cu siguranţa vei găsi acel lucru într-un colţ mai mult sau puţin ascuns al marelui oraş. Continue reading
Ador transportul public din Berlin, asta o ştiţi deja din articolul acesta în care îl lăudam cu spor. Fie că e vorba de Sbahn, Ubahn, tramvaie şi (hai, treacă de la mine, cu toate că m-a lăsat baltă de câteva ori când mi-era lumea mai dragă) autobuze, toate merg ceas acolo, atâta timp cât termenul nostru de comparaţie este RATB-ul.
Desigur, nimeni nu este perfect, iar cum berlinezii nu se raportează la România când li se pare că această stare nu este atinsă. Iată ce povesteşte Andrei Pleşu într-un articol recent din Dilema Veche despre motivele de indignare ale locuitorilor din Berlin vis-a-vis de BVG:
“La Berlin, lumea e foarte supărată. Instituţia care se ocupă de mijloacele de transport în comun ale oraşului a constatat că fiecare al şaselea autobuz şi cam fiecare al unsprezecelea tramvai ajung în staţie cu întîrziere. Continue reading
Dacă sunteți curioși unde găsiți zone asemănătoare cu Centrul Vechi bucureștean în Berlin, una din cele mai mari aglomerări de restaurante și cluburi este în perimetrul dintre stațiile Warschauer Strasse – Frankfurter Tor – Ostkreuz. Odată ajunși aici, puteți fi siguri că veți găsi un loc pe placul vostru în care să vă petreceți seara/după-amiaza sau (de ce nu?) dimineața.
Unul din locurile preferate de studenți datorită prețurilor mici practicate și a muzicii (un mix electro-indie) este Kptn de pe Simon-Dach Strasse, un fel de Smârdan al Berlinului Continue reading
jurnal berlinez 