Cât de greu e să studiezi în Germania? Part II

Berlin FriedrichstrasseÎn ultimul post am vorbit despre motivele pentru care am ales să plec la studii în Germania, despre temerile ce mă încercau în prima zi de master și despre cum se poartă profesorii de acolo față de studenți, luând ca punct de pornire și de comparație sistemul românesc. În cazul în care reiese din aceste două articole că aș fi total împotriva modului în care se predă în România sau a tuturor profesorilor, aș vrea să subliniez faptul că nu este deloc vorba de așa ceva; ba din contră, pot declara cu toată sinceritatea că am cunoscut cei mai buni profesori (atât ca pregătire, metodă cât și ca oameni) în timp ce eram elevă și studentă în România. Învățământul românesc are nenumărate probleme și lipsuri, care residă în modul în care se tratează micile detalii. Să fim înțeleși: dacă vrei să înveți, poți învăța în România, fiind destui oameni instruiți care să te ajute; e adevărat că nu toți sunt, dar sunt destui, hai să nu fim prea pesimiști.

În ceea ce privește masterul făcut de mine la Berlin Continue reading

Advertisements

Cât de greu e să studiezi în Germania? Part I

Humboldt Uni După cum povesteam acum ceva vreme, ca majoritatea tinerilor români, am plecat la studii în Germania pentru că mă simțeam dezamăgită de sistemul de învățământ de la noi sau, ca să fiu mai exactă, pe sistemul de la ASE. Se știe foarte bine care sunt problemele din acest loc: toți studenții devin și absolvenți, cu toate că rata de prezență la cursuri e de maxim 20-30%, se copiază în draci la absolut toate materiile (nu sunt ipocrită – am făcut și eu asta în câteva rânduri la început), profesorii chiulesc fără măcar să-i anunțe pe fraierii care, totuși, au venit să învețe ceva iar lucrările de licență/dizertație nu sunt citite de nimeni, nici măcar de cei care își trec numele pe ele.

Auzeam din toate părțile că în străinatate e complet altfel, că nu se întâmpla așa ceva și că cei care se duc acolo la studii, într-adevăr învață ceva la final. Continue reading

Şoc cultural: vorbitul în Germania

Silent people Bundestag KuppelOmul nu are nevoie de mult timp ca să se obişnuiască cu anumite obiceiuri sau un anumit ritm al vieţii. Cei care au fost plecaţi în străinătate pentru cel puţin 2 luni ştiu la ce mă refer. De altfel, dacă lucrul respectiv, cu care de abia te-ai obişnuit în altă ţară, ţi se potriveşte mai mult în comparaţie cu modul în care este înţeles şi practicat la tine acasă, atunci îţi va fi mult mai dificil să te reacomodezi la întoarcere.

Toţi am auzit şi avem această preconcepţie cum că nemţii (toţi, cum altfel?) sunt nişte oameni reci, calculaţi, puţin haioşi şi excesiv de serioşi. Pe de altă parte, românii, se ştie, având origini puternic latine, sunt impulsivi, gălăgioşi, puturoşi, plini de haz etc. Continue reading

Germany: Should I stay or should I go?

on the road againDeoarece m-a pus pe gânduri articolul unei prietene legat de modul în care percepe viața în Germania  și redarea acestor percepții celor din România, vreau să întăresc și să completez cumva cele scrise de ea prin prezentarea poveștii mele și a impresiilor strânse de mine după 2 ani de ședere acolo. Poate vor fi de folos aceste opinii celor care se gândesc acum să plece pentru a-și face o imagine de ansamblu despre viața în străinătate.

Mi-am pus întrebarea din titlu de nenumărate ori în timpul șederii mele acolo. Nu pot spune același lucru despre decizia de a pleca din România pentru prima oară, care a venit subit într-una din minunatele zile petrecute pe plantație la una din numeroasele corporații storcătoare de tinerețe și creier din București. Continue reading