Berlinul nu este un simplu oraş, ci un stat, un univers întreg. El este destinaţia celor care vor să se distreze, cât şi a celor pasionaţi de istorie. Este locul ales de cei care vor o sesiune de shopping sau să se delecteze cu marea varietate de beri şi cârnaţi, a celor care vor să facă plimbări prin întinsele păduri de la margini sau să vâslească într-un canoe pe unul din numeroasele lacuri formate de râurile Spree şi Havel. De fapt, orice ai căuta, cu siguranţa vei găsi acel lucru într-un colţ mai mult sau puţin ascuns al marelui oraş.
Majoritatea turiştilor sau noilor veniţi în oraş ajung inevitabil în staţia Friedrichstrasse, un punct de întalnire a 6 linii de Sbahn (S1, S2, S25, S5, S7, S75) şi a uneia de Ubahn (U6). Totodată, staţia se află la câteva minute de mers de istorica artera, Unter den Linden, pe de o parte, şi de complexul cultural inclus pe lista UNESCO, Insula Muzeelor, pe de altă parte. De la staţie există două căi prin care poţi ajunge la această insulă: ori de-a lungul bulevardului înţesat de clădiri istorice şi de turişti (cale aleasă de cei mai mulţi), ori de-a lungul îngustei şi slab tranzitatei străzi Georgenstrasse care se întinde chiar sub liniile de Sbahn înspre Alexanderplatz. Evident, priveliştea unui pod pe care trece la fiecare 2 minute un tren Sbahn nu apare ca fiind o alternativă atât de interesantă pentru turistul avid de locuri faimoase şi frumoase. Totuşi, acest drum poate fi alegerea bună în cel puţin 2 situaţii: dacă eşti pasionat de istorie şi vrei să vezi unul din punctele de control principale între Est şi Vest sau dacă ai nevoie să petreci câteva minute departe de aglomeraţia din zona centrală.
Mergând pe această stradă, vei observa mai multe restaurante şi magazine deschise de-a lungul podului. Cam la 3-4 minute de mers pe jos, la numărul 5, vei găsi un loc drag mie, Deponie Nr. 3. În ciuda amplasării sale exact sub gălăgioasa linie de Sbahn, acest local este o oază de linişte şi relaxare. Muzica este în surdină ziua, iar seara este dată la un nivel care permite conversaţiile, iluminatul în nuanţe calde te invită la visare, în timp ce decorul şi piesele de mobilier din lemn te transportă în Berlinul de dinainte de Marele Război. Cu toate că aici se “depuneau” obuzele ruseşti înainte de căderea zidului – de aici şi numele -, atmosfera restaurantului nu este construită în jurul acestei perioade istorice, ci pe cea de început de secol XX, caracterizată de optimism şi efervescenţă.
Locul este preferat de grupuri mici de prieteni sau de cupluri, care vin să ia o mică gustare și ceva de băut seara, scaunele înalte dispuse pe margini fiind ideale, iar pentru grupurile mai mari există destule mese joase înconjurate de scaune frumos lucrate din lemn. De cum se lasă întunericul, localul este luminat predominant de zecile de lumânări de pe mese, iar luminile de bec mimează același efect de intimitate.
Preţurile întâlnite aici sunt mai mult decât prietenoase, la fel ca personalul, care este prompt și atent. Berile pornesc de la 2,50 Euro pentru draft la 0,33l, în meniu fiind atât sortimente de bere germană blondă sau neagră, cât și câteva mărci de bere cehească din regiunea Boemia, pe care o recomand. În sezonul rece se pregătește un vin fiert foarte bun (faimosul Glühwein) la 2,70 Euro, iar prețurile cafelelor se învârt în jurul aceleași sume. Localul funcționează și ca restaurant, putând comanda de aici supe la 3,90 Euro, salate care pornesc de la 8 Euro, preparate cu cartofi, cu carne sau vegetariene, majoritatea fiind ușor sub pragul de 10 Euro, cât și deserturi la 3-4 Euro. Pe site-ul acestora (în limba germană, însă) găsiți meniul complet cu tipurile de mâncare preparate la Deponie Nr. 3.
Totodată, aici se organizează ocazional mici concerte de jazz sau cu muzică germană din perioada interbelică. Pentru amatorii de brunchuri, acestea au loc în fiecare duminică începând cu ora 12, costul fiind de 8 Euro de persoană, copiii sub 12 ani plătind jumătate din sumă, o ofertă avantajoasă în special pentru turiștii care se află în zonă la sfârșit de săptămână.
jurnal berlinez 