A locui într-un oraș fără câini maidanezi

Legea-cainilor-fara-stapan-nu-a-fost-votataDouă subiecte sunt dis(p)cutate aprig în această săptămână în România: protestele împotriva proiectului de exploatare de la Roșia Montană și problema câinilor fără stăpân, în special a celor din București. Internetul, presa și, bănuiesc (nu mă pot pronunța pentru că am așa ceva acasă), televiziunile prezintă de zor aceste două teme arzătoare complet diferite, legate însă de o trăsătură de bază a țării noastre: corupția, o corupție care există la toate nivelurile sociale, politice, administrative, la care toți suntem părtași mai mult sau mai puțin activ.

Nu vreau să intru în detalii politice, să arăt cu degetul sau să propun soluții în rezolvarea problemei câinilor comunitari din mai multe motive: Continue reading

Advertisements

Posibilul dezastru de la Roșia Montană

Această postare nu are de-a face cu Berlinul, ci cu România și cu viitorul acesteia. Însă cum România se mândrește că este o țară (cât de cât) civilizată din Europa și, mai ales, membră a Uniunii Europene, cred că, în definitiv, această atenționare ne privește pe toți: europeni sau oameni din întreaga lume, care visează la un viitor frumos și curat.

Zilele acestea sunt de foc pentru întreaga Românie și nu au legătură cu temperaturile, ci cu proiectul de exploatare a aurului din Roșia Montană – un proiect distructiv pe toată linia pentru noi.

Citește alături cum se manipulează poporul român în a crede că are nevoie și este dator să înceapă exploatările de anvergură cu cianuri: DETALII CARE ZGUDUIE ROMÂNIA. VEZI AICI LA CE S-AU PRETAT “REPREZENTANȚII” POPORULUI.

Despre ce înseamnă eroarea umană în asemenea proiecte pe Viajoa

Citește articolele celor de la TOTB și gândește-te mai bine la ce presupune această exploatare pentru mediu și pentru viitorul nostru aici și aici sau doar privește pozele și filmul făcute într-o zonă de deșeuri de la o exploatare.

Nici Ministerul de Justiție nu a aprobat acest proiect

Cât de greu e să studiezi în Germania? Part II

Berlin FriedrichstrasseÎn ultimul post am vorbit despre motivele pentru care am ales să plec la studii în Germania, despre temerile ce mă încercau în prima zi de master și despre cum se poartă profesorii de acolo față de studenți, luând ca punct de pornire și de comparație sistemul românesc. În cazul în care reiese din aceste două articole că aș fi total împotriva modului în care se predă în România sau a tuturor profesorilor, aș vrea să subliniez faptul că nu este deloc vorba de așa ceva; ba din contră, pot declara cu toată sinceritatea că am cunoscut cei mai buni profesori (atât ca pregătire, metodă cât și ca oameni) în timp ce eram elevă și studentă în România. Învățământul românesc are nenumărate probleme și lipsuri, care residă în modul în care se tratează micile detalii. Să fim înțeleși: dacă vrei să înveți, poți învăța în România, fiind destui oameni instruiți care să te ajute; e adevărat că nu toți sunt, dar sunt destui, hai să nu fim prea pesimiști.

În ceea ce privește masterul făcut de mine la Berlin Continue reading

Cât de greu e să studiezi în Germania? Part I

Humboldt Uni După cum povesteam acum ceva vreme, ca majoritatea tinerilor români, am plecat la studii în Germania pentru că mă simțeam dezamăgită de sistemul de învățământ de la noi sau, ca să fiu mai exactă, pe sistemul de la ASE. Se știe foarte bine care sunt problemele din acest loc: toți studenții devin și absolvenți, cu toate că rata de prezență la cursuri e de maxim 20-30%, se copiază în draci la absolut toate materiile (nu sunt ipocrită – am făcut și eu asta în câteva rânduri la început), profesorii chiulesc fără măcar să-i anunțe pe fraierii care, totuși, au venit să învețe ceva iar lucrările de licență/dizertație nu sunt citite de nimeni, nici măcar de cei care își trec numele pe ele.

Auzeam din toate părțile că în străinatate e complet altfel, că nu se întâmpla așa ceva și că cei care se duc acolo la studii, într-adevăr învață ceva la final. Continue reading

Şoc cultural: vorbitul în Germania

Silent people Bundestag KuppelOmul nu are nevoie de mult timp ca să se obişnuiască cu anumite obiceiuri sau un anumit ritm al vieţii. Cei care au fost plecaţi în străinătate pentru cel puţin 2 luni ştiu la ce mă refer. De altfel, dacă lucrul respectiv, cu care de abia te-ai obişnuit în altă ţară, ţi se potriveşte mai mult în comparaţie cu modul în care este înţeles şi practicat la tine acasă, atunci îţi va fi mult mai dificil să te reacomodezi la întoarcere.

Toţi am auzit şi avem această preconcepţie cum că nemţii (toţi, cum altfel?) sunt nişte oameni reci, calculaţi, puţin haioşi şi excesiv de serioşi. Pe de altă parte, românii, se ştie, având origini puternic latine, sunt impulsivi, gălăgioşi, puturoşi, plini de haz etc. Continue reading

Germany: Should I stay or should I go?

on the road againDeoarece m-a pus pe gânduri articolul unei prietene legat de modul în care percepe viața în Germania  și redarea acestor percepții celor din România, vreau să întăresc și să completez cumva cele scrise de ea prin prezentarea poveștii mele și a impresiilor strânse de mine după 2 ani de ședere acolo. Poate vor fi de folos aceste opinii celor care se gândesc acum să plece pentru a-și face o imagine de ansamblu despre viața în străinătate.

Mi-am pus întrebarea din titlu de nenumărate ori în timpul șederii mele acolo. Nu pot spune același lucru despre decizia de a pleca din România pentru prima oară, care a venit subit într-una din minunatele zile petrecute pe plantație la una din numeroasele corporații storcătoare de tinerețe și creier din București. Continue reading

Cum percepem Romania?

Tricolorul in BucurestiNu stiu cum e la altii, dar, de regula, daca esti tanar, educat si cu bun simt in Romania, iti vei dori sa pleci din tara. Vei vorbi mai mult despre partea urata a vietii in Romania pentru ca asta vei vedea in principal sau aceasta parte va acapara in totalitate restul lucrurilor frumoase din jurul tau. Te vei simti nedreptatit atat din punct de vedere al valorii tale, dar in special din punct de vedere material. De fiecare data cand vei deschide televizorul vei fi scarbit de ce (se raporteaza ca) se intampla in tara, de oamenii si atitudinile promovate acolo. Insa, desi vei fi scarbit, vei vorbi despre acesti oameni si parca vei simti nevoia sa adopti aceasta atitudine, sperand ca astfel vei mai reusi sa scapi de sentimentul de frustrare si neputinta. Continue reading