A locui într-un oraș fără câini maidanezi

Două subiecte sunt dis(p)cutate aprig în această săptămână în România: protestele împotriva proiectului de exploatare de la Roșia Montană și problema câinilor fără stăpân, în special a celor din București. Internetul, presa și, bănuiesc (nu mă pot pronunța pentru că am așa ceva acasă), televiziunile prezintă de zor aceste două teme arzătoare complet diferite, legate însă de o trăsătură de bază a țării noastre: corupția, o corupție care există la toate nivelurile sociale, politice, administrative, la care toți suntem părtași mai mult sau mai puțin activ.

Nu vreau să intru în detalii politice, să arăt cu degetul sau să propun soluții în rezolvarea problemei câinilor comunitari din mai multe motive:

Advertisement

All the space you need

One of the things I noticed and liked form the very beginning in Berlin was the fact that almost everywhere you go you feel like you have enough space for yourself. I have seldom felt like it was too crowded and, in a big city, this is usually the case. Maybe I am mistaken, but after living in Bucharest and London, Berlin felt like a breath of fresh mountain air.