Turist în propriul oraș

Köpenick BerlinFiecare oraș are povestea lui. Cu cât povestea e mai lungă cu atât ea devine mai interesantă și mai complicată. Cu cât firul poveștii se lasă mai greu descâlcit, cu atât imaginația este mai solicitată iar impactul (fie el pozitiv sau, din contră, negativ) este mai mare. De pildă, un oraș ca Londra își fascinează  turiștii prin faptul că păstrează în multe locuri un aspect aproape nealterat din urmă cu 1-2 secole, pe când Bucureștiul șochează prin desconsiderarea vechilor clădiri. În orice caz, din punctul meu de vedere actual, ambele orașe sunt la fel de interesante datorită multitudinii de locuri de vizitat sau de descoperit.

Cum am ajuns la această concluzie probabil stupidă pentru unii? Locuind pe rând în București, Berlin și Londra.

Unul din motivele pentru care am ales să plec la studii a fost pentru a scăpa de București, care îmi părea cel mai jegos și gălăgios oraș din Europa. Din fericire, masterul m-a adus la Berlin, unde știam că nu voi rămâne mai mult de 2 ani, așa că vedeam locuitul aici ca pe o oportunitate de a fi turist fără presiunea timpului într-unul din cele mai căutate orașe din lume. Am încercat, în timpul petrecut aici, să vizitez cât mai multe atracții și să ajung în cât mai multe zone ale orașului. Recunosc că nu mi-a ieșit atât de bine cât mi-aș fi dorit (din cauza lipsei de timp sau a vremii sau a lenei), însă m-am obișnuit să privesc fiecare nou colț din oraș cu o curiozitate tipică unui copil. Fiind nevoită să mă ghidez după hartă, am învățat numele străzilor, fapt de care am rămas aproape ignorantă în orașul natal.

Probabil am trecut pe lângă multe locuri încărcate de istorie, dar, cu siguranța, m-am oprit mai des în fața altora pentru a le analiza și a-mi pune întrebări legate de trecutul lor decât mi se întâmpla în București. Am primit destul ajutor și din partea tabelelor informative cu care e împânzit orașul iar parcurgând acele rânduri, am realizat că locurile cele mai uluitoare sunt cele care scapă privirii turistului sau locuitorului grăbit, cele care nu atrag atenția în mod deosebit. Clădiri lăsate în paragină, un mic chenar din cupru cu numele cuiva înfipt în pământ, o gravură ștearsă, scrijelituri pe zidurile unui monument vechi de sute de ani; mici însemne greu de luat în seamă, care ascund povești la fel de bogate ca cele din spatele principalelor atracții. Desigur, acestea nu se lasă descoperite cu una cu două, ci dacă te interesezi de ele. Totuși, efortul depus îți va fi răsplătit cu vârf și îndesat.

De cele mai multe ori când mă gândesc la Berlin sau la Londra, nu îmi vin în minte Poarta Brandenburg sau Big Ben, ci acele locuri neinteresante majorității turiștilor, unde am stat și am citit și am retrăit fragmente din istoria neconsemnată în manuale.

M-am întors cu acest obicei în București, pe care, după 5 ani de locuit, abia încep să-l descopăr cu adevărat și începe să-mi pară un loc mai interesant. De data asta nu mai beneficiez de plăcuțe cu informații, însă internetul e plin de povești despre oraș, cărți și muzee sunt destule. Sunt sigură că voi descoperi la fel de multe povești fascinante, care să mă facă să mă bucur că locuiesc aici din nou.

Recomand acest exercițiu tuturor, în special celor care sunt sătui de orașul lor. Imaginați-vă că sunteți turiști iar timpul petrecut în oraș este limitat, astfel încât trebuie să asimilați cât mai multă informație pentru a vă face o imagine completă a locului. Veți privi orașul cu alți ochi, care va face locuitul acolo ceva mai ușor. Aici și aici găsiți câteva puncte de pornire și povești prea puțin spuse, care vor face (re)descoperirea București-ului o plăcere.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s