Cui îi e frică de vremea din Berlin?

Uitându-mă pe geam la zăpada ce continuă să cadă peste București la sfârșit de martie, îmi pun mai multe straturi de haine pe mine, îmi pregătesc bocancii și mănușile pentru a înfrunta frigul de afară și am senzația că sunt înapoi în Berlin. Ceea ce ma nedumirește este că, deși toți din jur se plâng de revenirea iernii, pe mine nu mă deranjează defel această vreme rece, ci mă bucură. M-am mutat înapoi acasă de câteva luni bune deja, mi-am reintrat rapid în ritmul vieții din România, însă mă înfior la gândul verii cu temperaturile ei infernale și la cât de imposibilă îmi va părea viața în București. De unde această fugă de căldură pe care în urmă cu 3 ani o doream pe tot parcursul anului? Pesemne că cei 2 ani de locuit în zone mai răcoroase au schimbat considerabil modul în care percep schimbările de temperatură, un rezultat la care nu mă așteptam la prima plecare.

Vremea e unul din aspectele principale pe care le luăm în vedere sau ar trebui să facem asta în momentul în care decidem să ne mutăm într-o altă țară sau regiune. Vremea dintr-un anumit loc e cea care ne determină să ne îndrăgostim de locul respectiv atât de tare încât să vrem să ne stabilim acolo (a se vedea mult râvnitele țări din zona mediteraneană) sau, din contră, să fugim cât ne țin picioarele de acele țări cu o climă tipic bacoviană cât e anul e lung (orice se află mai sus de Germania, dacă mă întrebați pe mine).

Când am început să îmi caut programe de masterat în Germania unul din criteriile de alegere a fost vremea din orașul în care urma să petrec 2 ani. Alegerea mi-a fost ușurată de faptul că aproape oriunde ai merge in Germania, vremea va fi la fel de neatrăgătoare, deși, în unele cazuri, acest aspect era evidențiat chiar în numele orașului (Regensburg, îmi pare rău pentru prejudicăți). Citeam atunci chiar că vremea din Berlin este ideală pentru studiu: plouă mult, soarele apare rar și e răcoare pe tot parcursul anului. După reclama asta făcută climei din oraș, mă întrebam cum voi rezista în aceste condiții, cum mă voi îmbrăca astfel încât să nu îngheț de frig sau să răcesc de 2 ori pe lună, cum mă nu voi putea ieși să mă plimb prea des și voi sta cu zilele in casă. În definitiv, îmi imaginam Berlinul ca un pol al frigului. Ba chiar anunțaseră la știri că prima mea iarnă petrecută acolo va fi cea mai geroasă din ultimii 150 de ani. Mă așteptau 2 ani de stat între patru pereți și de concentrare maximă asupra nenumăratelor eseuri de scris și cărți de citit.

Desigur, realitatea a fost cu mult mai puțin gri decât îmi imaginam, ba chiar cu accente puternice de roz. Am mai scris despre cât de tare mă captiva cerul din Berlin de un albastru intens acoperit adesea de nori pufoși ca vata pe băț. E adevărat că vor fi mai multe zile mohorâte și reci decât în București, spre exemplu, că vântul va fi atât de necruțător cu coafura oricâte produse Capnegru ai folosi iar umezeala Spree-ului și a numeroaselor lacuri îți va intra în oase, însă trecerile de la un anotimp la altul vor fi mai line iar temperatura din timpul verii îți va permite să faci și altceva decât să zaci leșinat în casă în propria-ți sudoare, visând la adierea vântului mării.

Anotimpurile aici sunt, cu excepția verii, exact cum ți-au fost descrise în poeziile învățate pe de rost din școala primară. Toamna un covor de frunze multicolor acoperă tot orașul, soarele strălucește pașnic, dar fără forță iar aerul e rece, ca de munte. Iarna orașul va fi mai mult alb sau cel puțin înghețat iar temperaturile nu vor trece de 5 grade, cu toate că în realitate ele se vor percepe ca 1-2 grade maxim din cauza vântului și a umezelii. Primăvara va sosi la timp și va fi acaparată de ploi, făcând loc ușor-ușor verii începând din mai.

Vara, însă, va fi o dezamăgire (cel puțin așa au fost cele 2 veri petrecute de mine în Berlin): după nu mai mult de 4-5 zile de căldură, temperatura va scădea, ploile vor continua în iulie chiar și o săptămână întreagă iar soarele va fi foarte timid. Totuși, în aceste câteva zile consecutive de căldură (orice este peste 20 grade), toți vor trece la ținuta de plajă din care nu vor lipsi șlapii și vor umple parcurile de pături și scăunele. Dacă termometrele vor depăși valoarea de 30 grade, mulți vor începe să se plângă că aerul devine irespirabil chiar. Aceste perioade vor fi scurte spre fericirea celor care au de petrecut mult timp în bibliotecile supraaglomerate lipsite de aer condiționat în scopul finalizării diverselor lucrări de final. Ajunsesem, așadar, în ciuda celor 23 de veri caniculare trăite în România, să resimt cele 3 zile consecutive de 31 de grade, ca pe niște poveri greu de ignorat, dorindu-mi ca vremea să se răcească la loc cât mai rapid pentru a-mi putea continua lucrul. Pe de o parte îi invidiam pe cei de acasă care mergeau la mare sau se bronzau în oraș, pe de alta, mă bucuram nespus că nu mă aflam în București sau în alt oraș astă vară.

Nu pot spune că aștept cu aceeași nerăbdare luna iunie cu care o așteptam în trecut, ceea ce demonstrează că vremea din Berlin mi-a intrat în sistem neașteptat de rapid. Însă la fel cum m-am învățat, așa mă voi și dezvăța.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s