S-a mai dus un mit

De-a lungul anilor, in urma experientelor traite (desi poate nu sunt chiar atat de numeroase pentru a trage o concluzie clara) am ajuns sa imi fauresc propriile reguli sau mituri despre mersul anumitor lucruri din jur. Bine, probabil nu imi sunt creatii in totalitate, ci de multe ori preluari sau adaptari.

Cel mai elocvent exemplu care nu a dat gres pana recent a fost legat de mijloacele de transport in comun. Circul in acest mod de cand aveam 10-11 ani si de multe ori, in special pana am inceput facultatea, mergeam fara bilet. Din acest motiv, devenisem mai atenta la cum arata controlorii, cand sunt controale, pe ce linii, de la ce statii etc. Cu toate acestea, aceste cunostinte dobandite s-au dovenit inutile in cateva situatii care au rezultat in amenzi. Patru amenzi, mai exact. Si le-am primit exact cand nu le meritam. Primele doua amenzi au fost in Pitesti si nu-mi amintesc foarte bine, dar mi se pare penibil sa iti iei amenda intr-un oras atat de mic, mai ales ca nu mergeam mai mult de patru statii.

Urmatoarea data s-a intamplat in Bucuresti. Nu gasisem de unde sa-mi cumpar bilet, abonamentul expirase de o zi si nu aveam de mers decat vreo patru statii, asa ca m-am urcat increzatoare. Dar probabil pentru ca eram aproape de capatul de linie, am prins un minunat control intr-un tramvai aproape gol. Nu aveam unde sa ma ascund si nici lacrimile sau bagajele mele nu m-au ajutat in fata controlorului. Asa ca adio, actorie, daca nu sunt in stare sa scap de o amarata de amenda.

Ultima amenda a rezultat in urma celui mai mari prostii in partea mea sau a neatentiei mele. Imi cumparasem special bilet, pentru ca imi expirase abonamentul, insa din dorinta de a gasi un loc liber, am uitat sa imi compostez biletul. Dupa ce il gasisem, eram atat de mandra de mine, incat fluturam biletul de zor prin fata ochilor fara sa ii descifrez utilitatea. Si la scurt timp a sosit si nenea controlor care s-a amuzat foarte copios pe seama mea, dar amuzamentul nu s-a tradus si intr-o trecere cu vedere. Si de data aceasta eram cu bagaje dupa mine, deci nu aveam scapare. Nervi, lacrimi, resemnare. Gata, nu mai fac, circul corect de acum incolo.

Desigur, ca in anii urmatori nu m-am tinut de aceasta promisiune si am continuat sa circul cu sufletul la gura, fiind extrem de atenta la oamenii care se urcau. Regula numarul unu: controlorii nu poarta pungi sau bagaje cu ei. Regula numarul doi: acestia nu sunt imbracati trendy sau nu sunt prea aranjati. Regula numarul trei: nu sunt controale de sarbatori, dimineata devreme, seara tarziu sau in weekend.

Ultima regula a suferit cele mai multe alterari, ajungand sa cuprinda doar un moment, si anume ca nu sunt controale in zilele de sarbatoare. Cele mai multe intamplari care mi-au demonstrat ca trebuie sa imi revizuiesc regula de aur s-au produs in mod neasteptat chiar in Berlin, orasul unde, desi  nu exista bariere la metrou, putine controale se efectueaza. Acest lucru te face sa te oftici dupa ce dai o groaza de bani ca sa fii legal si nimeni nu te verifica.

In orice caz, in ultimele luni petrecute aici am prins control dimineata devreme, desi nu chiar la ora de varf, pentru ca devine cam complicat sa treci printre oameni, atunci cand stau inghesuiti in mijlocul de transport. Asadar, oameni care mergeti fara bilet, alegi fara teama orele de varf. O sa simtiti cum va respira cineva in ceafa sau cum va loveste cineva cu geanta in diverse locuri, dar veti ramane cu bani in plus in buzunar. Bine, asta daca nu aveti „bafta” de vreun hot.

Am prins un control si dupa ora 22 in timpul saptamanii. Am prins control dimineata devreme si sambata si duminica. O prietena a prins unul sambata dupa 20. Deci nu mai exista scapare. Presupun ca si regula cu zilele de sarbatoare nu este chiar atat de valabila. Inca nu am auzit, dar nu m-ar mira sa mi se desfiinteze si acel mit.

Iar pentru ca vorbeam de circulatul prin Berlin, un lucru ma intriga de ceva timp. De ce oamenii atunci cand sunt prinsi ca circula ilegal nu au nici o reactie aici? Nu tradeaza nici un fel de emotie, de frustrare, enervare, suparare, revolta, nici o tentativa serioasa de negociere. Isi scot linistiti buletinul si il predau controlorului sau coboara la prima statie impreuna cu el, fara sa comenteze. Primele dati cand am vazut cum cineva era amendat, m-am holbat pe tot parcursul intamplarii ca sa ma conving de veridicitatea amenzii. In Pitesti s-a intamplat la un moment dat ca ceilalti pasageri sa se revolte pe un controlor si sa-l someze sa-l lase in pace pe cetateanul mai in varsta prins fara bilet. Mai aveau putin si il luau pe sus si il aruncau din autobuz pentru abuzul sau.

Un alt lucru pe care n-o sa-l mai fac vreodata e sa asigur pe cineva aducand o varietate de dovezi din „vasta” mea experienta de mers in comun. O data, o prietena a luat amenda exact de ziua ei de nume (asta era si scuza invocata de mine: ca nu poti primi amenda de ziua ta, ca se va induiosa personajul din fata ta si te va lasa in pace, dar acesti oameni nu au inima), a doua oara, o alta prietena a prins control desi mergea doar o statie, dar a reusit sa scape neverificata, a treia oara, unei alte prietene, care a prezentat abonamentul, i s-a cerut sa se si legimiteze. Gura mea e de aur, se pare… pentru controlori.

Iar lista cu intamplari legate de transportul in comun poate continua cu usurinta.

Advertisements

2 thoughts on “S-a mai dus un mit

  1. Transportul, ca orice serviciu, se plătește. Numește-mă comunist sau cum vrei, dar argumentele tale nu mă conving. Nu ai bani să mergi o stație? Mergi pe jos! Te hotărăști să circuli ilegal? Atunci suportă consecințele! Nu-i acuza pe controlori că te abuzează făcându-și meseria! Nu vrem să dăm doi lei pe un bilet de autobuz, dar știm apoi să ne plângem că nimic nu merge în țara noastră, că autobuzele sunt murdare, că circulă rar și câte și mai câte. Și apoi plecăm în străinătate și practicăm aceleași metehne. Ți se pare în regulă?

    • Sunt acord cu ceea ce spui. Nu vroiam sa promovez circulatul fara bilet. Cand am primit acele amenzi eram adolescenta si nu mai practic de ceva timp mersul fara bilet. In strainatate aveam abonament pe toate mijloacele si cand nu aveam circulam pe jos sau mai luam bicicleta. Intamplarile discutate erau cazuri izolate. Ceea ce nu mi se pare corect in Romania e ca intotdeauna controlorii se duc direct la cei mai vulnerabili, cum ar fi copiii, adolescentii, batranii si nu ii intreaba pe sanatate pe cei care pot riposta intr-un fel sau altul (se stie foarte bine care sunt acele persoane). Iar eu nu cred ca persoanele din categoriile de mai sus sunt cele care prejudiciaza sistemul. Circuland de multi ani cu mijloace de transport in Romania, pot spune ca sunt destul de multumita de conditiile actuale. Faptul ca autobuzele, tramvaiele sau troleele nu vin la timp nu e vina soferilor de cele mai multe ori, ci a traficului. La fel era si in Londra si va dura foarte mult pana se va remedia aceasta problema. In Berlin era putin trafic si tocmai de aceea se puteau respecta orele afisate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s