Şoc cultural: vorbitul în Germania

Silent people Bundestag KuppelOmul nu are nevoie de mult timp ca să se obişnuiască cu anumite obiceiuri sau un anumit ritm al vieţii. Cei care au fost plecaţi în străinătate pentru cel puţin 2 luni ştiu la ce mă refer. De altfel, dacă lucrul respectiv, cu care de abia te-ai obişnuit în altă ţară, ţi se potriveşte mai mult în comparaţie cu modul în care este înţeles şi practicat la tine acasă, atunci îţi va fi mult mai dificil să te reacomodezi la întoarcere.

Toţi am auzit şi avem această preconcepţie cum că nemţii (toţi, cum altfel?) sunt nişte oameni reci, calculaţi, puţin haioşi şi excesiv de serioşi. Pe de altă parte, românii, se ştie, având origini puternic latine, sunt impulsivi, gălăgioşi, puturoşi, plini de haz etc. În paranteză fie spus, bulgarii mi se par la fel ca noi, iar ei nu-s latini de fel, deci asta cu caracterul latin se limitează la aspectul verbal şi la lene eventual.  În realitate nu stau lucrurile chiar aşa, adică nu toţi românii sau nemţii aderă la listele de atribute de mai sus, dar există destul adevăr în ele.

În prima mea lună de şedere în Germania, făcând abstracţie de fuga după acte, m-am simţit ca în vacanţă. De ce? Datorită liniştii care mă înconjura aproape oriunde aş fi mers: la bloc, pe stradă, la metrou, în curtea universităţii, în bar – peste tot lumea vorbea puţin şi încet. Dacă se mai trezea cineva să ridice vocea, ori era străin ori era beat (weekendurile erau singurele ocazii când oraşul devenea mai agitat şi zgomotos). Un alt lucru pe care l-am remarcat rapid a fost că vedeam rar nemţi vorbind la telefon în spaţiile publice. Lesne de înţeles că atunci când se întâmpla să răspundă la telefon, conversaţia era concisă şi la un nivel sonor scăzut, care să nu permită celorlalţi sau să-i forţeze pe cei din jur să devină părtaşi la discuţie.

Normal că folosirea telefonului mobil în timpul orelor sau spectacolelor era aproape interzisă şi  temei pentru mustrări ulterioare, un lucru corect, aş zice. Obişnuită din România să nu-mi pun telefonul pe silent când începeau cursurile, am avut parte de un şoc când o profesoară mi-a spus că dacă îmi va mai suna telefonul o dată mă va da afară de la oră (mi se întâmplase să îmi sune telefonul de România de 2 ori pe parcursul anului şi ţinuse minte aceste ocazii). Niciodată nu am fost adepta vorbitului în exces la telefon. Miile de minute oferite de anumite reţele de telefonie mi s-au părut întotdeauna mai degrabă un instrument de marketing abil decât un lucru necesar cuiva. De asta mi-a fost uşor să intru în acest ritm. Nici banii nu îmi permiteau să păstrez acest obiceiş cele mai ieftine abonamente porneau de la 30 euro şi ofereau extrem de puţine beneficii în comparaţie cu ce se găseşte pe piaţa românească. Sunam sau trimiteam sms doar când era strict necesar. În rest, comunicam prin internet sau live.

Mi-am amintit de acest aspect în timp ce parcurgeam articolele din ultimul număr al Dilemei Vechi, în care tema săptămânii este ceva drag românului: “Trăncăneala”. Făcând acum comparaţia, realizez cât de mult ne place să vorbim. De fiecare dată când te afli într-un spaţiu public, observă câţi din jurul tău vorbesc la telefon sau trimit sms-uri sau stau pe net pe mobil. Ne place să comunicăm, deşi comunicare e impropriu spus pentru că cel mai des nu facem decât să flecărim.

Apropo de telefonie mobilă în România: ieri mă aflam într-o reprezentanţă Cosmote cu dorinţa de a cumpăra un smartphone pe abonament. Singurul tip de abonament recomandat era unul de mii de minute, sms-uri şi apeluri video în reţea, sute în cele naţionale şi de trafic de date. Când i-am zis că nu am ce face cu atâtea minute, s-a uitat la mine ca la o nebună: “Cum adică? Sigur o să le consumaţi, vă asigur că se duc imediat”. Făcând abstracţie de tehnicile de promovare a celor mai bănoase abonamente, sunt convinsă că mulţi din România aleg asemenea oferte şi le consumă nu în interes de serviciu, ci în interes personal. De unde înainte românii contorizau fiecare minut vorbit la mobil şi dezvoltaseră un sistem al bip-urilor pentru a comunica, în curând, când ne vom întâlni, vom apela tot la telefonul mobil pentru a ne transmite ideile live.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s