”Semetele” blocuri din Lichtenberg
Imediat ce am primit vestea ca am fost acceptata la master in Berlin si am trecut peste fericirea de moment, am inceput sa ma gandesc (mai cu seriozitate decat o facusem la intocmirea dosarului de aplicare) cum ma voi intretine in acest oras.
Citisem informatiile de pe site-ul DAAD legat de costurile vietii in Germania, dar am ales sa ignor acest aspect pana nu ma vedeam intr-adevar acceptata. DAAD si nu doar ei, ci aproape toate site-urile germane care tratau acest subiect, sustineau cu tarie ca unui student in Germania ii sunt necesari cel putin 700 € pentru un trai relativ decent. In continuare, punctau faptul ca este dificil sa gasesti un job part time care sa iti asigure aceasta suma lunar. Iar daca gaseai un asemenea job, atunci acesta iti ocupa 20 de ore pe saptamana, facand astfel aproape imposibil studiul in acelasi timp.
Majoritatea joburilor care se preteaza studentilor sunt asa-numitele mini-jobs, joburi de 10-12 ore pe saptamana (poate chiar mai putin) remunerata cu maxim 400 €, pana la acest plafon neplatindu-se impozit. Asadar, restul de 300 € trebuia obtinut din alta parte, ori de la parinti, ori dintr-o bursa, ori dintr-un credit pentru studii. Iar cum eu nu detineam vreo bursa si nu mai erau sanse sa obtin bursa in anul academic ce urma sa inceapa, iar credite avantajoase pentru studii oferite de bancile romanesti nu existau la momentul respectiv, ramaneam fara multe alternative.
Stiam de la inceput si imi doream, de fapt, sa muncesc in timpul facultatii, lucru pe care l-am facut ulterior. Mi-a fost destul de greu sa gasesc un job, probabil si pentru ca ma axasem doar pe acele pozitii in care munca se desfasura in exclusivitate la birou, unde concurenta era si mai mare. Dar despre acest aspect voi discuta mai mult cu alta ocazie, fiind o sursa de frustrare considerabila.
Karl Marx Allee
Voi mentiona de la inceput ca Berlinul este, in context occidental in special, un oras ieftin; as putea spune ca este un pic mai scump decat Bucuresti-ul, in conditiile in care locuiesti in Bucuresti cu chirie, si nu la camin pentru ca atunci costurile se micsoreaza semnificativ. Daca esti student si nu ai foarte multi bani la dispozitie, poti opta pentru cazare la unul din caminele care sunt administrate de Studentenwerk, organizatia care se ocupa de camine, cantine, joburi studentesti, burse si orice alte informatii utile studentilor. Prin acestia poti opta pentru o camera, o garsoniera sau un apartament intr-unul din camine. Chiriile variaza in functie de tipul de locuinta, de locatia si tipul caminului, preturile pornind de la 150 € si ajungand la 400-500 € pentru un apartament. In momentul in care aplici pentru un loc la camin, poti specifica in ce gama de preturi sa se situeze chiria.
Multi dintre cei care studiaza la Universitatea Humboldt – cum a fost si cazul meu – sunt repartizati la unul din caminele din districtul Lichtenberg. Deoarece districtul este unul tipic Berlinului de Est, cu blocuri specifice perioadei comuniste, nivelul chiriilor este unul dintre cele mai mici din oras. Printre berlinezi se considera ca acesta este ocupat de rusi si nazisti sau familii germane sarace, fiind de aceea evitat de unii. Am fost avertizata si eu in aceasta privinta inainte sa ma mut aici, la fel cum am fost avertizata despre multe zone din Bucuresti, dar nu am avut parte de nici un fel de probleme. Este adevarat ca, in comparatie cu alte districte din Berlin situate mai la vest, mai ales, locuitorii sunt mai saraci sau imigranti sau mai putin trendy, dar asta nu presupune ca este periculos sau urat. Blocurile arata mult mai bine decat cele din Romania, exista si zone cu case sau blocuri mai cochete iar spatiile verzi sunt destul de raspandite.
Probabil compar prea mult felul in care arata caminele din Bucuresti cu cel din Berlin si de aceea sunt foarte multumita de viata la camin aici. Nivelul de confort in camine este unul incomparabil mai ridicat, chiar si daca se compara locuintele din Romania cu cele din caminele de aici. In primul rand, in dreptul german este specificata o suprafata locativa minima pe cap de locuitor, asadar este considerat anormal ca doua persoane sa locuiasca intr-o singura camera. Fiecarui aplicant i se va aloca o camera, multe dintre acestea dispunand de o suprafata generoasa (a mea avea aproape 20 m2).
Toate caminele sunt recent renovate, au mobila relativ noua sau bine intretinuta, bucatariile dispun de aragaz si frigider cel putin, baile sunt ingrijite; dar, repet, probabil standardele mele sunt mai scazute datorita comparatiei continue cu ce se ofera studentilor in Romania in materie de camine. In incinta caminelor se gasesc, de obicei, spatii de depozitare a bicicletelor sau altor lucruri, o spalatorie, sala de fitness si club.
Pentru cei care nu isi doresc sa stea la camin sau nu au mai prins locuri (pentru ca exista posibilitatea asta, desi locuri sunt multe), poti alege sa inchiriezi ori o camera intr-o locuinta – acest stil de a locui in comun poarte denumirea de WG (Wohngemeinschaft). Costurile sunt evident mai mici, dar implica si destule riscuri pentru ca nu poti cunoaste dinainte foarte bine pe co-locatari.
Aici incepe districtul Prenzlauer Berg
Site-uri utile pentru cei care sunt interesati sa inchirieze o camera:
http://berlin.craigslist.de/hsw/
http://www.wohngemeinschaft.de
In cazul in care vrei sa eviti din start asemenea neplaceri, oferta este variata si in cazul inchirierilor de garsoniere sau locuinte, cu toate ca si cererea este pe masura sau o depaseste. Nu este ceva neobisnuit faptul ca un apartament sau o camera de inchiriat poate fi vizionata de peste 30 de persoane intr-o singura zi. O alta dificultate intampinata de cei din afara Germaniei care doresc sa inchirieze o constituie necesitatea prezentarii unui dosar care sa cuprinda o declaratie de venit si recomandari din partea fostilor proprietari. Acesta face diferenta in multe cazuri, deoarece reprezinta o garantie in plus. Totodata, de mentionat este faptul ca multe din locuintele de inchiriat din Berlin sunt nemobilate, datorita faptului ca cei care stau in Berlin sunt obisnuiti sa se mute dintr-un loc in altul la perioade relativ scurte de timp.
Daca nu vorbesti limba germana, nu-ti face probleme pentru ca site-urile importante dispun de o varianta in limba engleza. Berlinul este plin de straini din toate colturile lumii, de aceea, site-urile importante si nu numai vor dispune cel putin de o varianta tradusa.
Nivelul chiriei depinde de zona in care este amplasata locuinta – cartierele din fostul Berlin de Vest sunt mai scumpe decat cele din Berlinul de Est, desi in ultimii ani au inceput sa creasca preturile si in partea de est. Chiria pentru o garsoniera porneste de la 250€ fara utilitati incluse (caracteristica evidentiata in germana prin cuvantul „Kaltmiete“; „Warmmiete“ include si utilitatile). Chiria pentru o camera intr-un WG depinde, pe langa locatie, si de suprafata, nivelul de confort, daca este mobilata, daca dispune de balcon etc.; in principiu, daca ai rabdare, poti gasi ceva avantajos si confortabil la preturi cuprinse intre 180-250 €. Sau daca ai noroc poti gasi ceva si mai ieftin. Sunt de toate pentru toti. Rabdare si perserenta trebuie; si sa fii cat mai deschis la ce se iveste.
(very) Late edit: Mă bucur tare mult că acest articol este cel mai citit de pe blog. Sper că v-a fost de folos măcar într-o mică măsură. Din acest considerent, v-aș ruga ca în urma parcurgerii articolului, să îmi lăsați un rând prin care să mă anunțați dacă vi s-a părut util, dacă mai aveți întrebări sau dacă v-a indus în eroare sau orice vreți să adăugați referitor la tema în discuție. Prin comentariile voastre pot îmbunătăți articolul, ajutând mai mulți dintre cei care vor să se mute în Berlin, dar nu știu de unde să înceapă căutările în ceea ce privește cazarea. Mulțumesc!
jurnal berlinez 
Mersi 🙂